Platforma – DA sau Platforma – NU

Igor BotanTrebuie să spun din capul locului că nu există prea multe personalități publice din Moldova față de care aș avea un respect mai mare decât pentru Igor Boțan. Dl Boțan este probabil cel mai echidistant și profesionist comentator politic de la noi. Are în spate o strălucită carieră în sectorul asociativ, fiind directorul executiv al unuia din cele mai influente și respectate think tank-uri din Moldova.  De aceea mare mi-a fost mirarea de al vedea printre fondatorii Platformei pentru Demnitate și Adevăr.  De-a lungul timpului, Igor Boțan a primit oferte de la mai mulți politicieni pentru a li se alătura partidului, a face parte din guvern sau, cel puțin, pentru a le deveni consilier. Ultimul a fost Chiril Gaburici. 🙂

Boțan a rezistat acestor ispite și a rămas fidel principiilor sale. Mai mult, liderul de opinie a enunțat în repetate rânduri că nici acum nu intenționează să se lanseze în politică. Aici apare întrebarea: Cum facem diferența dintre o mișcare civică și una politică.  Judecând după retorica Platformei DA, aceasta este una eminamente politică: ”să-i aducem în faţa poporului pe criminalii care au jefuit ţara, să-i scoatem din conducerea ţării pe cei care ne-au sărăcit şi umilit, să schimbăm întreaga clasă politică şi să-i tragem la răspundere pe cei care au uzurpat puterea în stat – Plahotniuc, Filat, Ghimpu, Voronin, Lupu, Dodon şi alte canalii politice.” Acest deziderat, pe cât de nobil pe atât de populist, presupune accederea platformei DA la putere. Totuși liderii platformei insistă că reprezintă o miscare eminamente civică. Deci, fie că cei din conducerea Platformei DA trișează când afirmă că nu au ambiții politice ori, altfel, mișcarea lor este sortită eșecului. Scopul Platformei este imposibil de atins pe cale democratică fără transformarea acesteia într-un partid politic sau, eventual, contopirea acesteia cu unul din partidele existente. Atunci, de ce liderii Platformei nu sunt sinceri cu susținătorii lor?

După mine, unica explicație este că oamenii sunt mai ușor atrași într-o miscare pretins apolitică care ulterior să devină partid. Avem exemplul nereușit al Miscării Anti-mafie și partial reușit al Miscării Acțiunea Europeană. Totuși, dacă admitem că Platforma DA este sinceră în privința naturii sale civice, ce se întâmplă dacă, printr-o minune, guvernarea își pleacă urechea către popor și renunță la putere, declarând alegeri anticipate? Care partide și politicieni vor fi realeși nu tot acești ”criminalii care au jefuit ţara”? Consider că ar fi mai oportun și mai onest să declari răspicat dorința de a contribui la ”schimbarea întregii clase politice” prin crearea unui partid. Acest nou partid va putea evident să acționeze exact cum o face Platforma, chemând oamenii la proteste etc. Finalitatea miscării de protest ar deveni mai clară. Actualmente însă referințele neinspirate la Garda Revoluționară din Iran și năzuința hazlie a Platformei de a veghea asupra unei eventuale revoluții moldovenești, după cum s-a expus dl Boțan într-un interviu cu Natalia Morari, nu face decât să creeze incertitudine.  Mai mult, în aceeași emisiune, dl Boțan a sugerat că ”Ion Sturza trebuie sa se implice nu doar sa comenteze”! (sic)  Totodată, Boțan a refuzat să comenteze prestația fostului său coleg Corneliu Gurin în postura de Procuror General.  Latinii spuneau: Amicus Plato, sed magis amica veritas.  Igor Boțan vrea să ne convingă de faptul că Platforma DA este altfel. Eu vreau sincer să cred…, dar încă nu pot.

În locul unor slogane abstracte și populiste de genul – Miliardul inapoi, Criminalii la dubă etc; iată câteva revendicări tangibile și ceva mai realiste care m-ar face să susțin o mișcare politică ce le-ar promova:

  1. Introducerea votului uninominal
  2. Alegerea directă a președintelui
  3. Limitarea concentrării insituțiilor media în mîinile unui grup restrâns de persoane și publicarea obligatorie a numelor proprietarilor reali ai insituțiilor media.
  4. Demisia Guvernatorului BNM, a Procurolului General, a Directorului CNA și înlocuirea acestora prin concurs public internațional.

Îmi dau bine seama că aceste revendicări nu reperzintă o soluție magică și implică un proces anevoios de amendare a Constituției, dar dacă tot organizăm un referendum curând…  Să scoți lumea în stradă nu este o realizare, iar să-i dai speranțe deșarte este de-a dreptul perfid. Într-un stat care se dorește European, schimbările politice nu se fac în piață ci la urna de vot. Cu toate acestea, dreptul la protest este un pilon al democrației care trebuie exercitat. Problema este cum și cu ce scop. Fără determinarea unui scop final tangibil și clar, contra acțiunile guvernării, de genul suspendării majorării tarifelor, rezilierii contractului de concesiune a Aeroportului, continuarea investigațiilor internaționale privind miliardul furat, intimidări, insinuări și calomnii de tot felul etc., vor diminua valul protestatar până va deveni neglijabil. Edificarea unei alternative politice ramâne unica soluție, iar întrebarea de un miliard de dolari este: Cum creăm  o alternativă autentică și, mai su seamă, cum ne asiguram că odată creată acesta nu va cădea pradă sistemului?

PS: Concertul de la MoldExpo și cel de la Orhei organizate vădit pentru a periclita eforturile Platformei trădează disperarea guvernanților. În cazul UNITE și probabil partial la Orhei, utilizarea resurselor publice în scopuri politice este nu doar ilegală dar și josnică. În plină criză economică vom avea doar circ pe săturate și mai puțină pîine. Totuși, partidele de la guvernare au demostrat slăbiciune, dar și viclenie. Cât de bine cunosc ei firea Moldoveanului…

11033922_425988684275063_1727346858984142523_n

Advertisements

One response to “Platforma – DA sau Platforma – NU

  1. Pingback: Dialog of the Deaf and the Blind | Moldovan Politics