Monthly Archives: February 2016

Șapte Motive de ce PAS-ul Trebuie să Meargă pe Calea Liberalismului Social

Unii vor spune că partidele din Moldova au doar o ideologie de vitrină și vor avea dreptate. Este un fapt bine cunoscut, comuniștii i-au încredințat fostului social-democrat Valeriu Lazăr și actualului socialist Igor Dodon implementarea unor reforme vădit liberale precum Ghilotina I și II, procesul de privatizare a domeniului public, deschiderea zonelor economice libere, taxa zero pentru profitul reinvestit etc. Coalițiile din ultimiii ani, preponderent de centru-dreapta, au ales, dimpotrivă, sa sporeasca provara fiscală și regulatorie, au tolerat atacurile de tip raider asupra proprietății private,  iar în locul unor privatizări transparente au ales calea dubioasă a unei emisii închise de acțiuni în cazul Băncii de Economii și concesionarea la fel de dubioasă a Aeroportului Chișinău.

Cu toate acestea, lipsa consecvenței doctrinare nicidecum nu neagă importanța ideologiei în sine. Dimpotrivă, acum, mai mult ca oricând, există o necesitate stringentă ca partidele să-și fundamenteze promisiunile electorale, dar mai cu seamă, acțiunile în domeniul politicilor publice într-o albie ideologică bine definită pentru a oferi o mai mare claritate, previzibilitate și sustenabilitate procesului politic și actului guvernamental. Prin urmare, elementul ideologic nu este doar o parte indispensabilă a luptei politice și, deci, a contrucției de partid, dar mai constituie un liant și un pol de atracție pentru membrii și simpatizanții acestuia. Astfel, elaborarea unui program ideologic calitativ trebuie să consituie o prioritate pentru orice partid nou. Viziunea doctrinară a unei formațiuni politice este, de regulă, o reflecție naturală a viziunilor politice și morale  ale membrilor grupului de inițiativă, dar poate servi și drept un instrument pragmatic de poziționare strategică pe eșicherul politic.

În acest context, Partidului Acțiune și Solidaritate i s-ar potrivi doctrina liberalismului social din următoarele motive:

  1. Însăși denumirea partidului indică o năzuință spre libertatea de a acționa, deci promovează un puternic dimanism economic și civic. În același timp, libertatea individuală este augmentată în virtutea principiului solidarității, ce creează condiții echitabile pentru valorificarea potențialului unam al fiecărui cetățean.
  2. Liberalismul social, fiind axat pe principii moderne postliberale, mai puțin ierarhice și anti-dogmatice, ar contribui la evitarea anchilozării vieţii de partid prin facilitarea apariției și menținerii unui mediu democratic și participativ în interiorul partidului în contrast cu toate celelalte partide one-man-show.
  3. Pe lângă combinarea oportună a mechanismelor de piață cu cele de stat în producerea de bunuri publice, liberalimsul social pune accent pe libertate politică, justiție echitabilă și democrație în procesul atenuării inechităților în societate. Acest aspect devine imperios în contextul contracarării cleptocrației de sorginte oligarhică.
  4. Liberalismul social reprezintă o nișă relativ nouă pe eshicherul politic autohton, dar care și-a demonstrat deja viabilitatea prin experiența PSL-ului (2001-2008). Popularitatea acestei doctrine este în continuă ascensiune  în toată lumea – Japonia, Europa, SUA. În plus, grupul partidelor centriste europene ALDE s-a dovedit a fi cel mai activ în promovarea relațiilor RM-UE, grație celor doi raportori ai Parlamentului European pentru Republica Moldova din ultimii ani – Sir Graham Watson și Petras Auštrevičius.
  5. Liberalismul social ar oferi PAS-ului un fundament ideologic distinct de celelalte partide axate pe socialism democratic (PSRM, PCRM), social-democrație (PDM), conservatorism (PN, PLDM, PPE, probabil PPDA) și liberalism (PL).
  6. Contribuția ideologiei noului partid la edificarea unei noi elite politice, mizând în mare parte pe tineri profesioniști, întrunind neapărat reprezentanţi ai minorităţilor lingvistice, care au preponderent viziuni de centru-stânga. Liberalismul social oferă o punte ce atenuează excesele liberalimsului clasic, vădit denaturat în contextul Moldovei, și social-democtrației sau socialismului democratic mult mai prezent cantitativ dar la fel de inautentic și extremist sub aspect (geo)politic. În același timp, conservatorismul moldovenesc pare să fie sinonim cu esecul politic, și, mai nou, devine refugiul populiștilor.
  7. Doctrina liberalismului social se pliază perfect atât pe profilul alegatorului de centru-stânga cât și centru-dreapta, oferind un mai mare nucleu electoral dar și mai mult spațiu de manevră decât orice altă alegere fără a cădea pradă populismului atât de nociv unui sistem politic în dezvoltare.

Iată doar șapte motive pentru care PAS-ul ar trebui să aleagă liberalismul social drept fundament doctrinar al noului proiect politic, care, în condițiile dăruirii de sine și profesionalismului membrilor săi, are  toate șansele să devină un partid ce va aduce schimbarea, asigurând o creștere economică sustenabilă, mișcând Moldova înainte, nu prin slogane sterile dar prin angajamente credibile bazate pe exemplul individual și colectiv de inteligență, integritate și consecvență.

Note for non-Romanian speakers: This article suggests seven reasons as to why, the currently under construction, Action and Solidarity Party led by Maia Sandu should consider social liberalism as the party’s ideological foundation.

Talk of Reunification Opens Risks and Opportunities for Protest-Ridden Moldova

At the height of recent anti-government protests in Chisinau, some Moldovans in the crowd may have hoped for Romania to intervene; but the Russian state media made it sound as if it this were a real possibility, if not an actual plan in Bucharest (Pervii Kanal, January 24). In response, the former Romanian national security advisor to then-president Traian Băsescu, Iulian Fota, argued in an editorial that Romania should not cross the river, but focus instead on becoming “better” and not necessarily “bigger” (Ziare.com, January 26). In reaction to Fota’s remark, Moldova’s Defense Minister Anatol Șalaru, a leading member of the Liberal Party and a devoted unionist, responded that Romania cannot possibly become better without growing bigger by rejoining with Moldova (Deschide.md, February 2). Responding to Fota’s concerns about Russia’s potential reaction, Șalaru confidently rejected claims that Russia would attack the North Atlantic Treaty Organization (NATO) in reaction to Moldova’s union with Romania. This exchange is significant not only for the fact that it involves leading national security actors from both countries, but also because of the context in which it is occurring—namely chronic political instability in Moldova and the wider region.

No other issue has been more divisive in Moldova’s quarter-century history of independence than reunification with Romania. Very few countries have separated amicably in recent history—Czechoslovakia being the primary example—and hardly any merged together in a peaceful and democratic way other than Germany. Both examples were, however, a byproduct of the collapse of the Soviet Union. Hence, many in Moldova argue that a golden opportunity was missed in the early 1990s. The 2014 Scottish independence referendum set a modern-day example of democratic self-determination in Europe, however; and there is presently increased talk in Moldova and Romania about a potential union. The discussion itself is not new, but the circumstances clearly are. Previous Romanian president Băsescu declared that “Greater Romania” should to be his country’s next big project, raising eyebrows in European Union circles (Unimedia, November 27, 2013; EurActiv, December 2, 2013). Last year, 41 Romanian lawmakers set up a “Friends of the Union” faction in the parliament, an initiative of the “Action 2012” Platform—a coalition of a couple dozen pro-unionist groups from across both countries and the diasporas (Adevarul, February 11, 2015; EUObserver, March 5, 2015).

The leader of this platform, George Simion, was expelled and banned from entering Moldova for five years on national security grounds in May 2015, only to be cleared by a Chisinau court in September. However, when attempting to enter Moldova on February 5, 2016, he discovered another interdiction was in place since January. Yet, surprisingly, the ban was lifted the following day after Moldova’s new prime minister, Pavel Filip, intervened (Publika, February 6). Simion is scheduled to appear in court on February 9. Despite all the legal trouble, Simion is planning a major event in Chisinau, on March 27, the anniversary of Bessarabia’s 1918 union with Romania. Moreover, the movement “Union-2018” is shaping up to create further pressure for reunification by the one hundredth anniversary of the historic event.

dd35f4b47f

Unionist march in Chisinau. (Source: theblacksea.eu)

Moldovan authorities tend to ignore pro-unionist marches, even though many in the ruling coalition are sympathetic to the cause, particularly the Liberals. Nonetheless, leading figures in the pro-Russian opposition are increasingly anxious. Socialist leader Igor Dodon, in an interview with the Russia newspaper Komsomolskaya Pravda, accused the United States of masterminding the “Union-2018” plan to merge Moldova into Romania, even at the risk of civil war (Komsomolskaya Pravda, February 3). Dodon also pointed out that a union with Romania is becoming increasingly popular among Moldovans against the backdrop of rampant corruption and worsening economic conditions. Indeed, the seemingly never-ending, yet still fruitless, protests against kleptocracy and state capture may swing the mood of Moldovan voters toward considering the unification option as a viable solution. At least two non-parliamentary political parties—National Liberals (PNL) and the newly created Right Party (Dreapta)—are proposing just that. Though all this is much easier said than done.

For some, the proposition is certainly appealing. Unlike the Republic of Moldova, which has been struggling through transition without a clear sense of direction, Romania is now a full member of NATO and the EU. In economic terms, Romania’s per capita GDP is six times that of Moldova, while average monthly pay is two and a half times above what people earn east of the border (Imf.org, accessed February 9). Thus, one might expect Moldova’s population of three million, excluding Transnistria, to naturally gravitate toward reunification; but only 21 percent actually support such a course, according to a recent poll (Ipp.md, December 8, 2015). History, identity and geopolitics are overshadowing any considerations of potential economic gains. Indeed, debate on the issue is often emotionally charged and lacks analytical rigor. Any attempt to rationalize the problem is met with fierce criticism, bordering on accusations of lack of patriotism.

An almost guaranteed lack of consensus exists in both NATO and the EU regarding a theoretical Romanian-Moldovan union; and Romania’s own neighbors, Hungary, Bulgaria and Turkey, would likely oppose such a plan. But even if Washington and Brussels were onboard with a reunification agenda, Moscow nevertheless remains the elephant in the room. Barring Russia’s (unlikely) imminent collapse, only under a major quid pro quo between Russia and the West could such an agenda begin to materialize in the foreseeable future. In addition, the issue of Transnistria and that of the Russian-speaking minorities in Moldova proper would complicate such an agenda even further.

Nevertheless, these concerns have not precluded the speaker of the Moldovan parliament, Adrian Candu, from raising the idea of a reunification referendum during a public event in October, saying, “I think we should put several issues to a referendum: those concerning the election of the President, [and] even those regarding the union. Why not let the people say if they want this? And we shall accept the results and comply with them” (Timpul, October 14). Indeed, given how contentious the issue has been and how combustible it can become, a meaningful public discussion about a future consultative or even constitutional referendum could mitigate some of the existing tensions. Much like in the case of Scotland, a referendum would put the issue to rest, one way or the other. One could argue that Moldova lacks enough political culture and liberal tradition to peacefully and democratically engage in such a responsible, complex and sensitive debate. But the question remains: “Is there a better way?”

Note: The original article was written for the Jamestown Foundation and can be accessed here.