Monthly Archives: May 2016

The Struggle of LGBT People in Moldova

Apart from being one of the poorest country in Europe, Moldova also happens to be one of the most homophobic. Lesbian, gay, bisexual, and transgender persons in Moldova face many challenges, even if same-sex sexual activity is not criminalized. A comprehensive sociological study carried out in 2014 proved how widespread discrimination in Moldovan society is, but few expected to see such alarming results, particularly when it comes to the LGBT community.  An astounding 83% of respondents would not accept a homosexual as their neighbor, while 92% would not want an LGBT educator in their children’s classroom.  Many still associate homosexuality with illness, perversion and sin. Some even believe it must be punished. Of those, 42% agree that homosexuals should be imprisoned, 55% said they should be fined and almost 84% agree that they should be deprived of some rights. Yet, the most revealing statistic is that only 6.7% of respondents said they knew someone who was gay.

I must admit, I myself have not met an openly gay person until I went to study to the United States. Moreover, years later, despite being a fairly open minded person, I am not aware of having any gay people in my circle of friends and acquaintances in Moldova. Even more incredible, for a European country of three million people, I would struggle to name a single openly gay public figure in my country, apart from a handful of truly brave activists at the GenderDoc-M, the leading LGBT rights NGO. Therefore, it is no wonder that people are ignorant and fearful of the unknown, easily succumbing to bigotry, discrimination and even violence as described in horrific detail by journalist Marina Shupac in a powerful article for the Newsmaker.

But, clearly, not everyone who opposes the idea of equal rights for LGBT people is simply uninformed. For many, these are deeply held personal beliefs, often rooted in religion. After all, Moldovans like to see themselves as a Christian people. Sadly, at a time when the Catholic Church is making strides to become more open and inclusive, the Russian Orthodox Church, including its Moldovan branch, does the exact opposite by embracing a rather militant form of conservatism. The Church incites homophobic sentiments under the disguise of protecting family values. Yet, the Church is less adamant about domestic violence, drug abuse, homelessness and turns a blind eye on the plight of Moldova’s orphanage children. Doing something about these “ills” requires time, efforts and resources, while chastising LGBT people is an easy “fix” to the country’s problems.

However, if the Church is somewhat justified in holding its flock to a standard of morality of its choosing, the state, being separate from the Church and serving all of the country’s citizens, cannot abide by anything other than the law. Now, as with most things in Moldova, the situation looks relatively good on paper, particularly after the Law on Ensuring Equality was enacted in 2012 (in line with the EU visa free travel conditionality). However, implementation leaves much to be desired. Furthermore, the law does little to address hate speech and nothing to ensure equal rights with respect to family life. The most disappointing development remains the political opposition from the left; especially as left wing parties are traditionally known for their progressive values when compared to conservatives and Christian democrats on the right.  Again, unsurprisingly, things are upside down in Moldova.

Moldova Pride Parade started in 2002, but all of the marches have been met with violent opposition from religious groups, including the one from May 22, 2016. Not even the young Liberal mayor of Chisinau Dorin Chirtoaca elected in 2007 could ensure an orderly Pride march, notoriously banning the 2008 parade. Still, it is Socialist leader Igor Dodon who has become the leading opposition voice against the 2016 Pride (called rather inoffensively ‘solidarity march’). He staged a Family Festival in the main square, precluding LGBT activists from marching into the square as they had hoped.  Despite implicitly acknowledging that there are LGBT people among his fellow party members, Dodon had earlier opposed the Law on Ensuring Equality.

It is all the more ironic, because one can easily picture Igor Dodon and some of his most ardent followers wearing Armani clothes and boasting their latest IPhone while admiring their favorite actors, singers, sports stars etc, all the while denying the very same people their basic humanity by refusing to acknowledge them as equal, either because of religious fervor, or, even worse, due to political expediency.


PS: One can only imagine the suffering LGBT people have to endure as they live in constant fear of condemnation, rejection and outright violence. In order to alleviate this pain more heterosexuals need to stand up and speak out on behalf of their fellow citizens who are voiceless. It is not only the right thing to do morally, it is also sound public policy. LGBT people living in the open, once welcomed into the community, become more productive members of that community. Moldova can ill afford to squander valuable human capital.

For this, local media and civil society need to be more open to LGBT issues, thus creating more prerequisite for tolerance at the grassroots level. Unfortunately, Moldovan media is politically controlled and civil society is still weak. Hence, there is increased pressure on prominent local public figures, who continue to live in the closet, to  come out not just for their own sake, but for many others like them who would probably never get the courage to do so otherwise. Moldova’s development partners could make a point by sending openly gay/lesbian Ambassadors – so that welcoming and hospitable Moldovans could no longer live in denial, saying that they had never encountered an LGBT person before.



Maia Sandu – Candidatul Dreptei la Prezidențiale

După aproape douăzeci de ani, Moldova își va alege președintele în mod direct. În urma deciziei controversate a Curții Constituționale, Parlamentul a stabilit data alegerilor pentru 30 octombrie. Facând abstracție de modul cum s-a revenit la alegeri directe, scrutinul prezindențial constituie poate ultima șansă de a păși pe făgașul revenirii la normalitate sau, dimpotrivă, capitularea definitivă în fața unui cartel politic al cărui coordonator executiv s-a autoîntitulat Vlad Plahotniuc.  Astfel, miza acestor alegeri este mai mare decât oricând. Fie redăm țării un suflu democratic prin alegerea unui președinte cu integritate, curaj și pricepere de a se opune feudalismului politic instituit de o vreme în țară, ori îi lăsam pe Candu, Tănase și Dodon să-l încoroneze prim ministru pe cel mai urât dintre Moldoveni.

Realitățile politice din ultimul timp indică un lucru cert – doar Andrei Năstase și Maia Sandu se pot impune în fața unui candidat susținut mai mult sau mai puțin deschis de Plahotniuc. Cu toate acestea, vedem că cei doi, deși sunt aliați naturali, nu dau semne de colaborare, fiind într-o competiție acerbă. Ambii și-au indicat disponibilitatea de a candida la prezidențiale. Năstase a și fost propus oficial de către Consiliului Naţional Politic al partidului Platforma Demnitate şi Adevăr pe 20 martie. Asta deși data alegerilor înca nu era stabilită. Punând carul înaintea boilor, tradează o încercare înverşunată de a impune un candidat unic din partea dreptei fără consultări cu eventualii parteneri, dar, mai cu seamă, fără a analiza profesionist și echidistant șansele celor doi potențiali concurenți. Dacă se va merge pe calea unei lupte oarbe pentru putere, ambii vor fi înfrânți, exasperând electoratul de dreapta, care deja este cu moralul la pamânt după mai bine de un an de proteste.

Totuși, care din cei doi este un candidate mai bun? Cine are șanse mai mari de izbândă? Putem evalua ambele candidaturi din persepectiva: 1. Studii și experiențe profesionale; 2. Vizibilitate și integritate; 3. Calități de leadership; 4 Scorul și trendul în sondaje.

La capitolul CV, atât studiile juridice ale dlui Năstase (1993 – 1997: ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași) cât și cele economice ale dnei Sandu (1989 – 1994: Academia de Studii Economice a Moldovei, Chișinău) îi califică pentru funcția de președinte, cu atât mai mult că formal nici Constituția și nici legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui nu conțin referințe în privința studiilor. Totuși, Maia Sandu mai deține un masterat în relaţii internaţionale (1995-1998: Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova) și un al doilea masterat în administraţie publica (2009 – 2010: Harvard Kennedy School of Government).  În scurt timp după absolvirea facultății, Năstase devine procuror, iar peste doi ani vicedirector al Air Moldova. După ce instanţele de judecată au decis desfiinţarea întreprinderii moldo-germane Air Moldova, în 2002 Năstase devine avocat, avînd clienți cu dosare de rezonanţă, inclusiv la CEDO. În același timp, după facultate Maia Sandu devine consultant la Ministerul Economiei. Activează apoi în cadrul Oficiul Băncii Mondiale, pentru ca în 2005 să preia conducerea direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare din cadrul Ministerul Economiei.  Pleacă în scurt timp, devenind consultant în cadrul Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, iar apoi consultant pe reforma administraţiei publice centrale în cadrul Guvernului. Ulterior, a activat în SUA drept consilier al Directorului Executiv al Băncii Mondiale. Revine în 2012 pentru a deveni Ministru al Educației.  Deși are o ascensiune mai puțin fulminantă, Sandu este mai consecventă în atingerea succeselor profesionale.


La capitolul vizibilitate și integritate diferențele sunt la fel de prezente. Ambii au trezit interes sporit din partea publicului și au fost mediatizați pe larg în ultimiii ani. Maia Sandu a fost în atenția presei în calitate de ministru, candidat la funcția de premier și viitor lider de partid. Cu toate acestea, ea a reușit să evite orice suspiciuni de corupție, pe când Andrei Năstase a fost mereu asociat cu clienții săi Viorel şi Victor Ţopa.  Năstase a criticat dur caracatiţa oligarhică a lui Plahotniuc, fiind apreciat chiar de actualii oponenți politici, cum ar fi deputatul socialist Bogdan Țîrdea.  Maia Sandu a luptat și ea deschis cu fenomenul corupției din sistemul educațional, denunțând complicitatea prin inacțiune a Consiliului Superior al Magistraturii. Sandu este un exemplu de transparență în ascensiunea sa profesională, pe când acuzațiile la adresa integrității lui Năstase, mai mult sau mai puțin fundamentate, îl fac mai vulberabil.

Un bun candidat la președinție trebuie să posede vădite calități de leadership. Năstase a reușit să canalizeze dezamăgirea alegătorilor în proteste de masă, însă tot el a fost aproape de a scăpa mulțimea de sub control. Apoi, meritul pentru succesul inițial al mișcării protestatare  îi revine întregii Platforme Demnitate şi Adevăr, iar declinul protestelor se datorează  lipsei de viziune și politizării excesive. În plus, spre deosebire de Sandu, Năstase a ales calea cea mai ușoară când a preluat Partidul Forţa Poporului creat de fostul ambasador al RM în SUA Nicolae Chirtoacă. Năstase a mizat naiv pe iminența unor alegeri anticipate. Sandu, însă, a ales o cale mai dificilă, cea de a construi un partid nou.

Maia Sandu

Andrei Năstase

Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, 10-21 februarie 2016



International Republican Institute  (Magenta Consulting), 11 – 25 martie 2016



Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, 1-10 aprilie 2016



Institutul de Politici Publice        (CBS AXA) 16 – 23 aprilie 2016



Probabil cel mai important factor este totuși opinia alegătorilor. Deși inițial Năstase părea avantajat de sondaje, ultimele studii sociologice relevă întâietatea dnei Sandu. Observăm un trend ascendent clar în favoarea Maiei Sandu și unul la fel de pronunțat, dar descendent, în cazul lui Andrei Năstase.  Odată cu lansarea Partidului  Acțiune și Solidaritate, putem să presupunem că trendul va continua să o avantajeze pe Maia Sandu.  În acest context, Năstase și echipa PDA ar demonstra înțelepciune politică prin decizia de a susține candidatura dnei Sandu. Ori, lipsa unei asemenea susțineri va distruge șansele ambilor candidați, demonstrând  egoism și miopie politică. Deficitul unei gândiri strategice din partea PDA și acțiunile ad-hoc bazate pe emoții au contribuit involuntar la cimentarea actualului regim. Alimentarea anxietății în societate fără a oferi o alternativă viabilă nu a făcut decât să agraveze condiția oamenilor ajunși la limită disperării, facându-i astfel mai ușor atrași de ”stabilitatea” oferită de guvernare. Alegerile prezidențiale oferă o șansă unică dreptei pro-Europene de a se reabilita înaintea scrutinului parlamentar din 2018. Un parteneriat credibil între PDA și PAS ar inspira oamenilor încredere. După ce astă iarnă s-a convins de fățărnicia lui Usatii și Dodon, cu certitudine Năstase își dă bine seama că Maia Sandu este unicul partener de încredre. Fără îndoială, Andrei Nastase are un mare potențial politic. Un număr impunător de oameni au enormă încredere în el. Așadar, inclusiv de dragul acestor oameni, Năstase și echipa PDA vor avea de facut o alegere deloc ușoară.