Tag Archives: Iurie Leanca

Moldova’s Foreign Policy in Disarray

In recent weeks, Moldova has been dealing with one foreign policy scandal after another. Relations with Russia, the United Kingdom, the European Union, the Council of Europe and even the International Monetary Fund (IMF) and the World Bank have all been strained to varying degrees. The contentious nature of Moldova’s domestic political competition undermines any chances for a coherent and predictable foreign policy. At the same time, the difficult geopolitical conditions in Moldova’s neighborhood, stemming from a fatigued European Union, an increasingly distant United States as well as a regionally resurgent Russia—coupled with democratic backsliding of Moldova’s own government—have been creating serious challenges for Moldovan diplomacy.

Relations with Russia in particular reached a new low after Moldova expelled five Russian diplomats on May 29, amid accusations that Moscow was recruiting fighters from Moldova’s autonomous region of Gagauzia for the Russia-backed insurgency in neighboring Ukraine (Moldova.org, June 13; Euromaidan Press, June 15). In 2014, Moldova’s Intelligence Service investigated several Gagauz officials, including the region’s former governor Mihail Formuzal, for also allegedly recruiting fighters, but no prosecutions followed as Formuzal was voted out of office and some of his purported lieutenants managed to escape to Russia (Deschide.md, July 9, 2014). Ironically, the new governor of Gagauzia, Irina Vlah, elected in March 2015, pledged even closer ties with Russia and accompanied then–newly elected Moldovan President Igor Dodon to the Kremlin on his first foreign visit (see EDM, March 31, 2015; Moldova.eu, January 20, 2017).

The spy scandal occurred during President Dodson’s attendance at the St. Petersburg International Economic Forum, where Dodon issued a blistering anti-Western tirade, criticizing Moldova’s Association Agreement with the European Union, much to the delight of Russian President Vladimir Putin. However, Putin’s gratitude was rather peculiar as he ended up ridiculing Dodon with his answer about Russian interference in foreign elections: “Ask Dodon. He knows best,” Putin quipped, and Dodon smiled (RT, June 2; Balkan Insight, June 6). Upon his return from Russia, the Moldovan head of state called a National Security Council meeting to address the spy scandal, despite two prominent members of the Council being absent. Prime Minister Pavel Filip and Parliamentary Speaker Andrian Candu—both protégés of Vlad Plahotniuc, the chairman of the ruling Democratic Party and Moldova’s de-facto leader—were abroad. This, however, did not stop Dodon from scolding the foreign minister and the intelligence chief (Publika.md, May 30; Presedinte.md, June 6). The spy scandal, though unprecedented in its scale, has not prevented business as usual in Moldovan-Russian relations: indeed, around the same time, authorities announced the renewal of Moldova’s contract with the Russian-owned and Transnistrian-based Cuciurgan Power Plant (Unimedia.info, June 7). Russia has not escalated the spy scandal and only responded in kind to the diplomatic expulsions. Hence, Dodon actually earned certain political points for his actions, with some arguing that the government’s antagonism in relations with Russia would push the EU to be more lenient regarding the ongoing democratic backsliding in Moldova.

However, Europe appears to have learned its lesson on Moldova and continues to impose strong conditionalities on Chisinau. A macro-financial assistance package of €100 million (a €60 million loan and a €40 million grant—$67 million and $45 million, respectively) is preconditioned on respect for effective democratic mechanisms, including a multi-party parliamentary system (Consilium.europa.eu, Jun 15). As such, the EU financial package is widely interpreted as political pressure for the Moldovan government to renounce its controversial plan to change the proportional electoral representation to a mixed electoral system, considered inadvisable by the Venice Commission of the Council of Europe (Reuters, June 6; Venice.coe.int, June 19). Failure to follow the advice of European experts commissioned to study the bill will likely strain relations with the Council of Europe and the European Union. Moldova’s government is engaged in a diplomatic offensive, attempting to persuade the EU of the democratic nature of the proposed electoral bill. It did not help, however, that Parliamentary Speaker Andrian Candu personally attended the plenary session of the Venice Commission that adopted a rather critical opinion of the assessed bill (Coe.int, June 16). Perhaps, feeling personally offended, Candu vented his frustration on his blog, calling the adopted opinion subjective (Candu.md, June 19).

Since Moldova’s independence from the Soviet Union, the United Kingdom has been a reliable partner. Nonetheless, bilateral relations suddenly became tense after the surprising visit by Transnistrian leader Vadim Krasnoselski to London. The Transnistrian conflict settlement process has always been a highly important and sensitive topic for Chisinau. Krasnoselski publicized his meeting at the UK Foreign Office with Nicola Pollitt, the director for Eastern Europe and Central Asia, as an official working visit (President.gospmr.org, June 16), much to the annoyance of Moldovan officials, who appeared to have been caught off guard (Newsmaker.md, June 16). The British embassy in Moldova promptly issued a statement, calling the visit a private matter, stressing that it does not set a precedent or imply any official recognition of the separatist entity (Facebook.com/BritishEmbassyChisinau, June 17). However, the damage was done and left Moldovan diplomacy scrambling for answers.

Perhaps the best reflection of the current state of Moldovan diplomacy is the compromised current condition of one of Moldova’s top diplomats—Iurie Leanca, a former minister of foreign affairs and previous prime minister, whose European People’s Party recently joined the ruling coalition. Leanca recently drew controversy by suggesting that it was the World Bank and IMF that had recommended the Moldovan government to issue its notorious guarantees for loans aimed at bailing out the three banks left bankrupt after the infamous billion dollar theft that crippled the economy in 2015 (see EDM, January 11, 2016). Both the World Bank and the IMF issued statements denying these allegations and accused Leanca of failing to follow their recommendations throughout 2014, when Leanca headed the Cabinet. The aforementioned banking fraud cut Moldova’s GDP by about 15 percent (Newmaker.md, Moldova.eu, June 16).

iurie-leanca newsmaker.md

Iurie Leanca (Photo: Newsmaker.md)

All these instances indicate a rather precarious state of Moldovan diplomacy. Apart from the structural challenges of divided foreign policy prerogatives between the government and the president, the sharp domestic political polarization and the deficient quality of the ruling political elite leave Moldovan diplomats with almost no good options to develop a coherent foreign policy. As long as Moldova’s foreign policy is guided by immediate political expediency rather than any sense of national interest, its diplomacy is doomed to operate in a constant state of disarray.


Note: The article was written for the Jamestown Foundation and can be accessed here.


Igor Dodon Profită de Patimile după Candidatul Unic

Republica Moldova are parte de o campanie prezidențială inedită. Din cei 12 candidați la funcția supremă în stat, aproape toți sunt fie direct sau indirect asociați cu Vlad Plahotniuc și verticala puterii meșterită cu multă dibăcie de acesta. Doar Maia Sandu, Andrei Năstase și probabil Dmitrii Ciubașenco nu pot fi acuzați de careva tangențe cu oligarhul social democrat și filantropul electoral – Plahotniuc.  Restul candidaților, fie sunt asociați direct cu guvernarea (Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Iurie Leanca, Valeriu Ghileţchi), fie trezesc suspiciuni de colaboraționism (Inna Popenco, Igor Dodon, Silvia Radu, Maia Laguta,). Popenco îl are în spate pe Ilan Șor, cel care îi toarnă la CNA pe oponenții lui Plahotniuc, dar evită să facă același lucru în cazul aliaților Coordonatorului Executiv. Radu și Laguta au fost, probabil, încurajate de filantrop, primind asigurări despre trecerea formalităților de la CEC. Altfel, nici Radu nici Laguta nu ar fi reușit să acumuleze numărul necesar de semnături. Miza este evidentă: Maia Laguta va parazita pe coincidența de prenume cu Maia Sandu, pe când Silvia Radu are o misiune mai complexă – de a se poziționa drept o altenativă veritabilă candidatului unic. E de remarcat că Radu a chel­tuit în doar nouă zile de campanie 1 878 949 lei, dintre care 1 173 515 lei, au fost plătiți pos­tu­lui Prime TV, pro­pri­e­ta­rul căruia este Vla­di­mir Pla­ho­t­niuc. În lipsa oricărei șanse de accedere în turul doi, investițiile exorbitante ale Silviei Radu nu au o explicație rațională, decât dacă sunt compensate de cineva…

Totuși, Dodon este marea enigma când vine vorba de relația sa cu Plahotniuc. Declarațiile lui Dodon creeză iluzia unui politician aflat într-o intransigentă opoziție față de oligarh, dar (in)acțiunile sale spun altceva. Să le luam pe rând:

1. Dodon a fost acuzat de însuși Marian Lupu că din postura sa de vicepremier și ministrul economiei a favorizat interesele lui Plahotniuc de monopolizare a unor sectoare din economie (importul de carne și pește, exportul de vin), privatizări obscure etc.


2. Dodon a fost acuzat de Renato Usatii și Mark Tkaciuk că a primit 3 milioane de Euro de la Filat și Plahotniuc în schimbul votului pentru Nicolae Timofti în 2012.


3. Conform investigației jurnaliștilor independenți de la RISE Moldova, Dodon ar fi primit 33 milioane de lei din Rusia prin Bahamas pe un cont la VictoriaBank. După scandaloasa eliminare din alegerile parlamentare a partidului Patria din cauza finanțării din exterior, nicio instituție de stat nu s-a autosesizat în cazul lui Dodon. De ce oare?

igor_dodon_-_rise4. După lipsirea de licență a postului NIT, presiuni enorme din partea guvernării asupra JurnalTV și a altor instituții media de opoziție, Dodon reușeste să-și edifice un adevarat trust media de partid (AccentTV, NTV Moldova, ziarul Argumenti i Fakti). Să fie acesta un noroc orb sau dovada bunăvoinței oligarhului?

5. La un an după votul pentru Timofti, Dodon și-a procurat o casă de 2.3 milioane de lei, grație unui credit preferențial de 1.5 milioane de lei de la Victoriabank. Dodon a confirmat public că acordarea creditului preferențial a fost produsul relației sale cu conducerea băncii. No comment! Doar că, într-o situație similară, președintele Germaniei a fost nevoit să-și dea demisia.

6. Relația de vasalitate dintre Dodon și Plahotniuc este imortalizată de vestitul gest al lui Plahotniuc în adresa lui Dodon. Această vasalitate transpare de fiecare dată când Dodon îi face jocul oligarhului, fie renunțând din senin la proteste anti-oligarhice sau chiar oferind guvernării spațiul destinat propriului protest, dar mai cu seamă prin mimarea unor moțiuni parlamentare de fațadă sau prin legitimarea guvernării prin intermediul unor adresări comode la Curtea Constituțională, menite să distragă atenția publică prin mimarea unei opoziții acerbe.

Această campanie, fiind produsul unei decizii dubioase a Curții Constituționale, este cam anapoda. A fost organizată în pripă, cu multe întrebări la capitolul procedural, însă cea mai mare meteahnă a fost legată de epopeea candidatului unic din partea opoziție pro-Europene. Învălmășeala de pe centru-dreapta i-a lăsat culoar liber lui Dodon, care nu doar și-a solidificat statutul de lider pe stânga datorită absenței lui Usatîi,  dar a curtat nestingherit electoratul indecis. Sandu si Năstase s-au duelat luni în șir pentru a ajunge într-un final la o decizie ce putea fi luată acum o lună sau doua în urmă. Acest răgaz i-a permis lui Dodon să se detașeze considerabil, sperând chiar la o victorie din primul tur. Cele două săptămâni rămase vor necesita un efort colosal din partea activului PAS, PPDA, PLDM pentru a reduce din acest handicap. Există oare suficientă încredere și coeziune între cele trei entități politice pentru a-și canaliza eforturile într-un mod eficient? Greu de spus. Un lucru este cert, nu mai e timp de pierdut!

Totuși, este remarcabil că Năstase a demonstrat suficientă maturitate politică, facând un gest cu adevărat revoluționar pentru politică moldovenească. Mișcarea lui Năstase i-a luat prin surprindere inclusiv pe strategii democraților, care au reacționat penibil, declarând ca retragerea lui Năstase reflectă faptul că Marian Lupu devine principalul candidat pro-european. La fel de jenante sunt invitațiile reciproce la dezbateri dintre Lupu și Dodon. Asemenea încercări de legitimare reciprocă prin excluderea din ecuație a Maiei Sandu – candidatul cu șanse din ce în ce mai mari de a învinge în turul doi, nu fac decât să confirme târgurile ascunse dintre Dodon și Plahotniuc.

Dacă e să ne reamintim cum a devenit PSRM cel mai mare partid din Parlament (excluderea lui Usatii, clona care a furat 5% de la PCRM), devine tot mai clar de ce Socialiștii și preacuviosul Dodon nu au niciun aliat în opoziție. Raspunsul pare să fie la suprafață: pentru că aliații lui Dodon sunt la guvernare!