Tag Archives: Politics in Moldova

The Europeanisation of Moldova: Is the EU on the Right Track?

The overall assessment of EU policies towards Moldova presents a mixed yet evolving picture. Until recently, Brussels’ approach was distinctively high-level, focusing on relatively ‘blind’ budget support that aimed at the implementation of the AA. This lofty stance, which was heavily reliant on the local pro-EU elites for the Europeanisation of Moldova, made it very difficult for the EU to monitor implementation, thus making it more vulnerable to geopolitical blackmailing by these elites, who were always keen on playing the ‘Russian threat’ card to water down enforcement of the EU’s conditionality.

However, the last couple of years have seen a gradual evolution towards a more pragmatic approach. Aware of the pitfalls of its previous stance, the EU has been strengthening its conditionality in what could be defined as an operational shift in focus from negotiation/adoption to actual implementation: from ‘we support, you reform’ to ‘you reform, we support’. There has also been growing emphasis on EU member states’ joint initiatives, also often involving the private sector, which have been crucial for ensuring the coherence and eventual achievement of the EU’s goals. In this regard, while such goals are ultimately stability- and security-related, a more ‘strategically patient’ approach that prioritises concrete results in less politically sensitive areas is likely to yield greater returns. A greater focus on performance is all the more relevant in the Transnistrian issue, considering the low priority that is attached to reintegration by both capitals, Tiraspol and Chişinău. In addition to initiatives fostering economic ties across the Dniester River, CBMs – particularly those promoting direct engagement from both sides – offer a decidedly positive example of successful EU contribution. Success could be further increased if the EU takes more direct responsibility, instead of contracting out to UNDP, and thereby increases its own visibility on the ground. EU member states should use their influence inside other international organisations, such as the International Monetary Fund (IMF), to ensure continued adherence to strict conditionality, and should not give in to arguments of geopolitical blackmailing, which somehow seems to have a stronger influence on other players like the United States.

In this light, what is therefore needed is a fine balance between normative Europeanisation and strategic patience. How can that balance be struck?

– First, the EU should rely less on budget support, and instead further develop case-specific AA-oriented cooperation programmes and actions ‘on the ground’. In order for this to be feasible, more EU personnel are required, particularly for monitoring tasks, including in Transnistria where the EU should act as a genuine honest-broker. 26 The Europeanisation of Moldova: Is the EU on the Right Track? | Clingendael Report, July 2016 In the context of the ongoing implementation of the reviewed ENP, the possibility of some friction between this pragmatic need and the EU’s declared aim to increase local ownership should be taken into account.

– Second, as the implementation of EU-funded technical reforms is being hindered by Moldova’s weak institutions, the EU should prioritise institutional capacity-building in order to become more effective.

– Third, constructive engagement by the EU member states, aimed at achieving better synergy between their initiatives and the overarching EU goals, is essential. The EU and its member states should better coordinate their efforts so as to minimise overlap, and should focus on their respective areas of expertise, where they can contribute more added value while ensuring maximum coverage across the key areas highlighted by the Single Support Framework. In order to achieve this, enhanced coordination with the relevant directorate-generals (DGs) of the European Commission is also crucial. This would also imply that budget support is not viewed as purely the competence of the EU Commission, but that member states’ views are taken into account when talking about (ultimately political) conditionality. In order to improve coordination, the EU should consider establishing mechanisms along the lines of the Ukraine Support Group.

– In addition, the member states could play a vital role in addressing the severe lack of specialised expertise among many local officials, particularly on the Transnistrian side, which poses a considerable obstacle to both the negotiation and implementation of EU-driven reform and, as a result, further reduces the likelihood of even a minor ‘thaw’ in the Transnistrian conflict. Several EU countries have highly authoritative institutions that could provide the much-needed know-how, particularly in the very technical field of trade diplomacy.

– For instance, the Netherlands, whose engagement has been very limited compared to its relative size, could spearhead initiatives in the fields of rule of law, human rights, and possibly some institution-building in, for example, the financial sector and/or agriculture.

Should the EU and its member states succeed in reforming their approach towards Moldova on both the strategic and the practical levels, the gradual Europeanisation of Chişinău via the implementation of the AA would undoubtedly make considerable progress. Moreover, Moldova would provide the EU with a useful test bench in its ongoing European Neighbourhood Policy review.

The current geopolitical situation, particularly in light of how Russia’s dwindling clout is forcing it to revise its positions, offers new options by broadening the window of opportunity for the EU to step up its game in Moldova.

– First, it could help foster some form of closer cooperation between the EU and Russia in the Shared Neighbourhood. In this respect, Moldova has been showing some promising signs, namely by restating its neutrality in order to allay Russian fears of potential expansion by the North Atlantic Treaty Organisation (NATO) and 27 The Europeanisation of Moldova: Is the EU on the Right Track? | Clingendael Report, July 2016 by indicating its willingness to cooperate more closely with the member states of the recently established Eurasian Economic Union (EEU). Similarly, some Russian experts seem to envisage the possibility of developing some (limited) cooperation between the EU and Russia – possibly including the EEU – provided that such cooperation makes full use of the flexibility of the AA in order to protect Moscow’s (economic) interests.

– Second, on this basis, some form of trilateral dialogue (that is, involving the EU, Moldova and Russia), along the lines of the similar dialogue with Ukraine, could be helpful in this respect, provided that the political will to do so exists on all sides.

Moldova ENPI aangep

Disclaimer: The material above comprises the conclusions and recommendations from the July 2016 Clingendael Report of the Netherlands Institute of International Relations. The views expressed belong to the authors: Francesco Saverio Montesano, Tony van der Togt and Wouter Zweers. It is published here upon the request of one of the authors.

Advertisements

Maia Sandu – Candidatul Dreptei la Prezidențiale

După aproape douăzeci de ani, Moldova își va alege președintele în mod direct. În urma deciziei controversate a Curții Constituționale, Parlamentul a stabilit data alegerilor pentru 30 octombrie. Facând abstracție de modul cum s-a revenit la alegeri directe, scrutinul prezindențial constituie poate ultima șansă de a păși pe făgașul revenirii la normalitate sau, dimpotrivă, capitularea definitivă în fața unui cartel politic al cărui coordonator executiv s-a autoîntitulat Vlad Plahotniuc.  Astfel, miza acestor alegeri este mai mare decât oricând. Fie redăm țării un suflu democratic prin alegerea unui președinte cu integritate, curaj și pricepere de a se opune feudalismului politic instituit de o vreme în țară, ori îi lăsam pe Candu, Tănase și Dodon să-l încoroneze prim ministru pe cel mai urât dintre Moldoveni.

Realitățile politice din ultimul timp indică un lucru cert – doar Andrei Năstase și Maia Sandu se pot impune în fața unui candidat susținut mai mult sau mai puțin deschis de Plahotniuc. Cu toate acestea, vedem că cei doi, deși sunt aliați naturali, nu dau semne de colaborare, fiind într-o competiție acerbă. Ambii și-au indicat disponibilitatea de a candida la prezidențiale. Năstase a și fost propus oficial de către Consiliului Naţional Politic al partidului Platforma Demnitate şi Adevăr pe 20 martie. Asta deși data alegerilor înca nu era stabilită. Punând carul înaintea boilor, tradează o încercare înverşunată de a impune un candidat unic din partea dreptei fără consultări cu eventualii parteneri, dar, mai cu seamă, fără a analiza profesionist și echidistant șansele celor doi potențiali concurenți. Dacă se va merge pe calea unei lupte oarbe pentru putere, ambii vor fi înfrânți, exasperând electoratul de dreapta, care deja este cu moralul la pamânt după mai bine de un an de proteste.

Totuși, care din cei doi este un candidate mai bun? Cine are șanse mai mari de izbândă? Putem evalua ambele candidaturi din persepectiva: 1. Studii și experiențe profesionale; 2. Vizibilitate și integritate; 3. Calități de leadership; 4 Scorul și trendul în sondaje.

La capitolul CV, atât studiile juridice ale dlui Năstase (1993 – 1997: ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași) cât și cele economice ale dnei Sandu (1989 – 1994: Academia de Studii Economice a Moldovei, Chișinău) îi califică pentru funcția de președinte, cu atât mai mult că formal nici Constituția și nici legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui nu conțin referințe în privința studiilor. Totuși, Maia Sandu mai deține un masterat în relaţii internaţionale (1995-1998: Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova) și un al doilea masterat în administraţie publica (2009 – 2010: Harvard Kennedy School of Government).  În scurt timp după absolvirea facultății, Năstase devine procuror, iar peste doi ani vicedirector al Air Moldova. După ce instanţele de judecată au decis desfiinţarea întreprinderii moldo-germane Air Moldova, în 2002 Năstase devine avocat, avînd clienți cu dosare de rezonanţă, inclusiv la CEDO. În același timp, după facultate Maia Sandu devine consultant la Ministerul Economiei. Activează apoi în cadrul Oficiul Băncii Mondiale, pentru ca în 2005 să preia conducerea direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare din cadrul Ministerul Economiei.  Pleacă în scurt timp, devenind consultant în cadrul Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, iar apoi consultant pe reforma administraţiei publice centrale în cadrul Guvernului. Ulterior, a activat în SUA drept consilier al Directorului Executiv al Băncii Mondiale. Revine în 2012 pentru a deveni Ministru al Educației.  Deși are o ascensiune mai puțin fulminantă, Sandu este mai consecventă în atingerea succeselor profesionale.

051215-gpsa-0459_f_small

La capitolul vizibilitate și integritate diferențele sunt la fel de prezente. Ambii au trezit interes sporit din partea publicului și au fost mediatizați pe larg în ultimiii ani. Maia Sandu a fost în atenția presei în calitate de ministru, candidat la funcția de premier și viitor lider de partid. Cu toate acestea, ea a reușit să evite orice suspiciuni de corupție, pe când Andrei Năstase a fost mereu asociat cu clienții săi Viorel şi Victor Ţopa.  Năstase a criticat dur caracatiţa oligarhică a lui Plahotniuc, fiind apreciat chiar de actualii oponenți politici, cum ar fi deputatul socialist Bogdan Țîrdea.  Maia Sandu a luptat și ea deschis cu fenomenul corupției din sistemul educațional, denunțând complicitatea prin inacțiune a Consiliului Superior al Magistraturii. Sandu este un exemplu de transparență în ascensiunea sa profesională, pe când acuzațiile la adresa integrității lui Năstase, mai mult sau mai puțin fundamentate, îl fac mai vulberabil.

Un bun candidat la președinție trebuie să posede vădite calități de leadership. Năstase a reușit să canalizeze dezamăgirea alegătorilor în proteste de masă, însă tot el a fost aproape de a scăpa mulțimea de sub control. Apoi, meritul pentru succesul inițial al mișcării protestatare  îi revine întregii Platforme Demnitate şi Adevăr, iar declinul protestelor se datorează  lipsei de viziune și politizării excesive. În plus, spre deosebire de Sandu, Năstase a ales calea cea mai ușoară când a preluat Partidul Forţa Poporului creat de fostul ambasador al RM în SUA Nicolae Chirtoacă. Năstase a mizat naiv pe iminența unor alegeri anticipate. Sandu, însă, a ales o cale mai dificilă, cea de a construi un partid nou.

Maia Sandu

Andrei Năstase

Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, 10-21 februarie 2016

9,1%

14,6%

International Republican Institute  (Magenta Consulting), 11 – 25 martie 2016

10%

12%

Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, 1-10 aprilie 2016

17,4%

11,9%

Institutul de Politici Publice        (CBS AXA) 16 – 23 aprilie 2016

12,9%

7.7%

Probabil cel mai important factor este totuși opinia alegătorilor. Deși inițial Năstase părea avantajat de sondaje, ultimele studii sociologice relevă întâietatea dnei Sandu. Observăm un trend ascendent clar în favoarea Maiei Sandu și unul la fel de pronunțat, dar descendent, în cazul lui Andrei Năstase.  Odată cu lansarea Partidului  Acțiune și Solidaritate, putem să presupunem că trendul va continua să o avantajeze pe Maia Sandu.  În acest context, Năstase și echipa PDA ar demonstra înțelepciune politică prin decizia de a susține candidatura dnei Sandu. Ori, lipsa unei asemenea susțineri va distruge șansele ambilor candidați, demonstrând  egoism și miopie politică. Deficitul unei gândiri strategice din partea PDA și acțiunile ad-hoc bazate pe emoții au contribuit involuntar la cimentarea actualului regim. Alimentarea anxietății în societate fără a oferi o alternativă viabilă nu a făcut decât să agraveze condiția oamenilor ajunși la limită disperării, facându-i astfel mai ușor atrași de ”stabilitatea” oferită de guvernare. Alegerile prezidențiale oferă o șansă unică dreptei pro-Europene de a se reabilita înaintea scrutinului parlamentar din 2018. Un parteneriat credibil între PDA și PAS ar inspira oamenilor încredere. După ce astă iarnă s-a convins de fățărnicia lui Usatii și Dodon, cu certitudine Năstase își dă bine seama că Maia Sandu este unicul partener de încredre. Fără îndoială, Andrei Nastase are un mare potențial politic. Un număr impunător de oameni au enormă încredere în el. Așadar, inclusiv de dragul acestor oameni, Năstase și echipa PDA vor avea de facut o alegere deloc ușoară.

13103428_600791793420958_7028552783734769488_n